Sa discutam un citat peste care am dat si chiar mi-ar place sa va citesc comentariile dupa acest post. "Acquiring nuclear weapons for the defense of Muslims is a religious duty." (in traducere: "A achizitiona arme nucleare pentru siguranta musulmanilor este o indatorire religioasa.") a spus Osama Bin Laden. Stiu ce gandesti e nebun, nu numai ca e nebun, dar musulmanii nu au fost atat de norocosi ca noi sa intre Dumnezeu, Iisus Hristos sau cum vrei tu sa iti numesti zeu caruia te rogi in fiecare zi, in viata lor. Nu! Tu esti nebun caci inca dormi. E timpul sa te trezesti. E timpul sa realizezi ca indiferent de cine ne spune povestea, ca e Muhamed, ca e Moise, ca e vreounul dintre apostoli sau chiar parintii tai, in care ai incredere, caci suntem hraniti cu minciuni. Nu e vina parintilor tai si ei au fost hraniti si indoctrinati cu aceleasi povesti cu care accepti sa fii si tu. Suntem intre lupta dintre bine si rau, zeul tau nu e cel cu adevarat zeu al tuturor, e doar o povestire placuta. O povestire care crezi ca te ajuta, iar cand crezi, te ajuta sa iti dai seama de bine, dar pe masura ce cresti iti arata raul in cai in care nu credeai ca le vei vedea. Ar trebui sa termin blogul cu acest post... Dar motivul pentru care il voi continua va fi pentru a ajunge in mintea cuiva si sa il fac sa nu se mai intrebe il legatura cu religia, sa il fac sa caute sa isi dea seama ca Mos Craciun si Iisus Hritos nu exista si isi va trai viata fara grija faptului ca va ajunge in rai sau iad. Astazi existam, maine nu vom ma fi si cam atat...

dumnezeu, nu uita e atotputernic! de nu ne spune personal la toti ca exista, ca sa nu mai avem dubii. de ce nu tipa sa il auzim cu totii? de ce alege intotdeauna un profet caruia sa ii vorbeasca, urmand apoi ca acel profet sa vina sa ne povesteasca ce a vorbit cu el si ca ar trebui sa il credem pe cuvant pentru ca asa s-a intamplat? noi ar trebui sa avem incredere in el ca niciunul dintre noi sau prea putini, cum sunt profetii, sunt demni de a sta de vorba cu el. atunci ar trebui sa ne intrebam cu adevarat... de ce ar fi el demn de noi?

Ortodoxismul

Majoritatea ortodoxistilor, sunt de parere ca oamenii sceptici vorbesc ca si cum ar fi treaba lor sa demonstreze ca dogmele sunt false, decat ca dogmaticii sa demonstreze ca sunt adevarate. Dar daca am spune ca o idee care nu poate fi dovedita impotriva acestei religii, ortodoxistii sunt de parerea ca presumtiile ar fi intolerabile venind din partea unui simplu om. Nu mi se pare corect. Ce nu mi se mai pare corect este ca suntem indoctrinati de mici cu aceasta religie si ca ii vom indoctina si pe copiii nostri la randul nostru, in loc incercam sa le raspundem la intrebari. Sau sa ii lasam sa isi faca propriile alegeri, bineinteles la varsta cand sunt destul de maturi sa le faca. Eu nu sunt de parere, ca am ales sa fiu un ateu puternic convins, mai mult as face parte din categoria "ateu de facto" (adica nu pot sti sigur, dar sunt de parere ca ipoteza numita Dumnezeu, nu este probabila si imi voi trai viata cu presupunea ca nu exista).



Am citit pe internet, ca exista o noua zeitate, printre multe altele care apar zilnic. Acest zeu este numit The Flying Spaghetti Monster (in traducere, Monstrul Zburator din Spagheti), care, multi oameni spun, ca au fost atinsi de acest zeu si le-au disparut toate durerile. Si am fost si mai bucuros sa vad ca a fost publicata o carte, cu succes foarte mare, numita "Gospel of the Flying Spaghetti Monster" (*Predica Monstrului Zburator din Spagheti). Nu am citit-o, dar cine ar avea nevoie sa citeasca o carte care STII ca nu este adevarata. Inca un lucru interesant, este ca lumea priveste cu mult cinism noua Biserica Reformata a Monstrului Zburator de Spagheti si dar are destui de multi credinciosi...

a vorbi despre...

A vorbi despre existente imateriale este ca si cum as vorbi despre nimicuri. A spune ca sufletul uman, ingeri, Dumnezeu, sunt imateriale, e ca si cum as spune ca sunt nimicuri. Nu pot sa percep altcumva, fara a intra in discutii despre abisuri de visuri si fantasme. Sunt satisfacut si preocupat cu lucrurile reale din jurul meu. Cred ca e mai bine decat sa fiu preocupat cu lucruri ca nu exista, despre care am dubii si despre care nu am niciun fel de dovada. Spectacolul numit religie, aproape intotdeauna este asociat cu credinta oarba, reactie, dogme, bigotrie, superstitii, exploatatii si rezervarea diverselor interese, de cele mai multe ori politice.

care este nevoia cenzurii?

O presupunere din ziua de astazi, cu care toti veti fi de acord, chiar si cei ce nu cred in religie, este ca subiectul credintei este foarte vulnerabil de atins, de discutat si ca ar trebui protejat de un zid anormal de respect.

Religia are diferite idei in nucleul ei pe care le numim sacre, sfinte sau in diverse alte moduri. Ceea ce inseamna ca nu ar trebui deschisa discutia, pentru ca intotdeauna nu poti spune nimic rau despre ea. De ce nu? Pentru ca nu trebuie! Daca cineva voteaza pentru un partid politic pentru care tu nu ai vota, esti liber sa dezbati acest subiect, toate persoanele vor avea o parere, dar nimeni nu se va simti ofensat. Daca cineva crede ca taxele ar trebui crescute sau scazute, esti liber sa spui si argumentul tau. Dar daca cineva spune, "Nu ar trebuie sa mut niciun obiect astazi, pentru ca e duminica", tu ar trebui sa spui, "Aceasta alegere o respect!".

De ce este perfect legitim sa oferi suport partidelor de stanga, de centru, de dreapta sau oricarui alt partid. Sau diferitilor rivali, din comert, sport, divertisment si multe alte domenii, dar sa ai o opinie despre cum a inceput universul, despre cine a creat universul sa nu poti avea pentru ca este sfant si nu trebuie discutat. Suntem obisnuiti sa nu raspundem la ideile religioase si sa negam discutiile pentru ca acest subiect este sfant, prea delicat. Dar cand privesti cu rationalitate nu exista niciun motiv pentru care sa nu dezbati acest subiect. Este un subiect ca oricare altul si asa ar trebui tratat.

Spiritualitatea

"Spiritualitatea este un termen particular care de fapt inseamna: sa ai intelegere asupra intuitiei. In traditionalul teistic este o notiune de a ramane agatat de un cuvant. O anumita actiune care se refera la dezagrearea unui principiu divin... O anumita actiune care se refera la oferirea pentru divin... in fine. In traditionalul non-teistic, in schimb, este foarte directa definitia... in acest caz, in istorie nu este prea important cuvantul. De fapt ceea ce este important este 'Acum' si 'Aici'. Acum este acum. Incercam sa experimentam ce este de fapt acolo... pe loc. Nu trebuie sa gandim ca a existat un trecut pe care il putem avea acum. Acum conteaza doar acum. Exact acest moment. Nimic mistic, doar 'Acum', foarte simplu si direct. Iar din acum, insa, se ridica un sens de inteligenta intotdeauna care te face sa realizezi ca interactionezi cu realitatea fata in fata. Dintr-un punct in altul. In mod constant. Pe cand noi de fapt experimentam precizie fantastica, intotdeauna. Dar ne simtim amenintati de 'Acum' asa ca sarim la trecut sau la viitor. Oferind atentie doar la lucrurile materiale care exista in viata noastra... atat de bogate vieti in intamplari ducem incat aceste alegeri le facem tot timpul, dar niciuna din ele nu este observata ca o alegere bune sau rea, in mod special, tot ceea prin ce trecem sunt de fapt experiente necondintionate. Ele nu vin cu eticheta spuna 'aceasta e vazuta ca rea' sau 'aceasta ca buna'. Dar noi cand le experimentam nu le dam atentie cum ar trebui. Noi nu consideram de fapt ca vom merge undeva. Noi oferim atentie doar la faptul ca e o lupta prin care trecem. Asteptand sa murim. Aceasta este problema. Caci nu oferim incredere Acum-ului cum ar trebui, de fapt noi experimentam in etapele Acum-ului, foarte multe lucruri puternice. Sunt atat de puternice incat nu le putem face fata. Asa ca, trebuie sa imprumutam de la trecut sau sa invitam viitorul in viata noastra tot timpul si poate de aceea cautam religia. Poate de aceea iesim in strada. Poate de aceea ne plangem societatii. Poate de aceea votam presedintii. Este de fapt foarte ironic... Foarte amuzant de fapt..."

Chögyam Trungpa (februarie 1939 – 4 aprilie 1987), a fost un scolar, profesor, poet, artist si maestru in meditatie budist al manastirii Surmang din Kham, in estul Tibetului.

a fi sau a nu fi ateu?

Daca esti ateu, nu ai de ce sa iti ceri scuze. Dimpotriva, este ceva cu care ar trebui sa ne mandrim, sa stam drepti pentru a face fata orizontului si societatii din jurul nostru, deoarece a fi ateu intotdeauna arata ca ai o minte sanatoasa si independenta. Dar sunt multi oameni care stiu in mintile lor ca sunt atei, dar din cauza definitiei termenului in societatea noastra, le este frica sa recunoasca familiei sau chiar lor. Acest termen in societatea de astazi, nu e vazut ca o libertate, ci ca o teribila si inficosatoare etichetare, ceea ce este foarte gresit!

Un citat care mi-a atras atentia in mod placut si cred ca ar fi bine de retinut este din cartea "Zen and the Art of Motorcycle Maintenance", de Robert M. Pirsig, cand spunea: "Cand o persoana sufera de iluzie, se numeste nebunie. Dar cand mai multi oameni sufera de o iluzie, se numeste Religie."

omul confuz

Obisnuia sa însemne foarte mult pentru mine, cuvântul Dumnezeu, dar acum nu mai înseamna nimic acest cuvânt. Obisnuiam sa am o credinta ferma asupra ortodoxismului. Dar nu o mai am. Multa lume m-ar intreba de ce? La aceasta întrebare exista milioane de răspunsuri. Am pierdut pe cineva drag? Daca am avut pe persoane in jurul meu care au patit ceva grav? Sau poate mi s-a întâmplat mie? Intrebarea predominanta in viata mea este: "Ce este real in jurul meu?" Intrebarea asupra existentei lui Dumnezeu ma face sa ma simt uneori confuz. Dumnezeu ori exista, ori nu exista, este atat de simplu. Chiar dacă credem sau nu. Dar este clar ca aceasta întrebare se loveste de foarte multe lucruri care ne înconjoară. Sunt oarecum retinut în sensul ca sunt lucruri pe care încă nu le înțelegem, dar nu ma pot numi credincios si sa fiu toata viata de acord cu ideea ca nu voi încerca sa înțeleg acele lucruri.

Dar iată-mă, un om confuz, un sceptic, încerc doar sa fac ca totul sa aibe sens. Când o persoana are o convingere foarte puternica, ar putea trai fără sa observe ce este în jur si lucrurile pe care nu le va vedea pentru ca este limitata.

pentru inceput...

Sunt ateu! Pentru inceput trebuie sa spun, pentru cei ce m-ar judeca citind aceasta postare si pe urmatoarele, ce le spune biblia: "Nu judeca, ca sa nu fii judecat!"

M-am gandit sa scriu acest blog pentru a intalni si imparti idei cu scepticii tuturor religiilor. Familia mea e foarte credincioasa, stiu ca multi se vor intreba asta. Dar de cand ma stiu, pentru a crede in ceva a trebuit sa ma documentez, nu am putut sa am credinta oarba pentru un lucru fara a-l atinge. Am iubit religia de mic, nu am vrut sa ma indepartez de biserica, credinta si Dumnezeu, dar am fost indepartat fara voia mea, cu cat m-am documentat mai mult.